Un tren trece podul,
Si-acum cu o masina,
Trezesc din transa mortul
Pierzand-ul in lumina.
Bolta de marmura intunecata a noptii
Linisteste in el, antic spiritul.
Iar sarutarea unei veri tarzii,
Aprinde-n cavernele-amorului, focul.
Pasind in lumina murinda,
A unor zei apusi de ere;
In vidul ascuns in oglinda,
Acolo va cauta tacere.
Iar in refelxia unei imagini noi,
Care aduce a viata cu struguri
Mortu-si da seama ca a fost doi
Si acum e-o uniune de nonfiguri;
Care in eter s-au contopit,
Precum si-au creat realul
Atunci cand pierduti in infinit
S-au gasit unul pe altul.
Indreptandu-se spre viata,
Pasind calm pentru prima data,
Mortul renascand din nou invata
Cum sa traiasca ultima roata.
Cum sa traiasca ultima roata.
No comments:
Post a Comment