Dar daca lumea e plastilina?
Si se muleaza in nestire
Cand pleopele-acopera ochii
Care aduna in ei vina.
Iar paharul mereu pe jumatate,
E doar unul singur taiat in doua.
De un ochi prea orb sa vada,
Ca-l poate umple cu bunatate.
Pot oare urechile sa auda
Linistea care ne asfinteste zilele,
Asternutul delicat dinaintea furtunii,
Cand buzele-ncontinuu aplauda?
Cand toate constructiile mintii-s demolate.
Ca orase intregi, de cutremur nivelate.
Cautand pacea lasand molozu-n spate.
Orice om gasesti pe drum, cu tine-i frate.
No comments:
Post a Comment